Ce dulce esti femeie draga ,
Si cat parfum in mintea ta ,
Incat ne ametesti pe targa ,
Zmulgand din noi, doar dragosta .
Si in disectia ta morbida ,
In care noi suntem cobai ,
Experimentul tau iubito ,
Ne va pastra cat timp ni-l dai .
Si parul tau, o aventura,
Pierdut prin valuri si tumult,
De pe corabii inspumate ,
Cu vesti aduse de demult .
Toti marinarii te doresc ,
Si doar in mare, te privesc !
Cat esti de plina si suava ,
Prea tandra, sfanta inoroaga .
Ah ! pantec de vulcan aprins .
Tu inger alb si neatins ,
Te strig in nori ca alta data ,
Dezleaga-ma de-a ta sageata .
Si iti promit ca voi veni ,
La tine-n suflet , in orice zi .
Doar ca sa simt ca si mai ieri .
Iubirea ta topita-n veri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu