O Vara

Striveste-n palme rasaritul
Si miezul lui sa se despice,
Caci prin iubire, asfintitul
A cutezat sa se ridice...

Ne curge focul viu prin vene,
Fiorul clipei ce ne-a prins 
Pecetluind iubiri sub gene 
Si timpul rece ce a nins...

Croieste-mi calea catre stele 
Cand luna cauta sa-nvie;
Saruta marea inspumata 
Ca valul ei sa ne adie...

Iar noaptea sub o raza calda, 
Sa iti asezi capul pe mine;
Si inima sa bata-n ritm,
Nisipul strans in amintire.

Vreau sa imi iau viata ! De la inceput .

De cum in ochi mi-a aparut lumina ,
Simtit-am cum in piept imi arde rau inima.
Pe drum anevoios in viata am pasit,
Caderi sau stat pe jos mereu am folosit.
Cararea este lata, incape lumea-n ea,
Dar scurtatura-i dulce,
Esti prost si mergi pe ea.
De hopuri nesperate din ceas in ceas ai parte,
Le treci, dar cum pasesti din par incepi s-albesti.
Sa te intorci la drum nu ti-ar ajunge-o viata.
Te musti mai rau de pumn, alergi mereu in fata.
Tovarasi iti gasesti prin alti ratacitori,
Ce merg la cot cu tine sau poate-n drum iti mor.
In spate nu te uiti cu ochii, doar cu mintea
Si sufletu-ti prajeste in tine rugamintea.
Pe drum iti faci o casa sau dormi sub clar de luna,
Mananci la mese-alese sau iti fierbi matraguna.
Te bucuri de copii sau desenezi pe mana,
Oricare fel ar fi, pe drum tu mergi intruna!
Si te opresti nitel si larg te uiti in zare
O intrebare-n minte iti vine la-ntamplare.
“-Ma! Mi se pare mie sau cerul drept nu pare!?”

Ca ieri sau niciodata

As vrea ca ieri
Sa te mai pot suna,
Sa iti trimit mesaje
Cu gandul meu cel bun

La o cafea in seara
Sa mergem amandoi,
Sa te conduc acasa
Pe vechiul nostru drum.


Si astazi in vitrine
Ma uit dupa ce-ti place;
Ti-as cumpara din toate,
Dar stiu ca nu le-ai vrea.

Pentru ca eu am fost
Un pansament pe rana
Si tu cutitul fin
Ce inima-mi ranea .

N-am inteles eu bine,
Ai explicat tu prost,
Nu mai conteaza astazi
Si nu mai are rost.

Cert e ca de la tine
Nu am pastrat nimic,
Caci eu te-am vrut iubita,
Tu nici macar amic.

Si vezi ca stau in casa,
Ma tangui ca un prost
Cand viata e frumoasa,
Chiar daca nu e roz.

Cand poate as putea
Comete sa vrajesc
Si doar in taina noptii
Sa spun ca le iubesc.

Sa am copii cu luna
Si sa ii cresc in soare,
Dar niciodata-n suflet
Femeie muritoare .

Fara directie

Merg ca si ieri far’ a avea directie,
Cu aripile lungi pana-n pamant
Si-ntunecoasa noapte ma indeamna
Sa-mi trag un giulgiu alb peste cuvant.

Nu imi plec fruntea printre stele
Si nu ma departez ca sa revin;
Apas cu talpa distrugand mistere,
Traiesc uimirea supta de venin.

In pasari ma prefac adesea
Si ma sarut cu frunzele in toamna,
Incet innod in vise amintirea
In care eu sunt domn si tu esti doamna.

La bratul stang agale merg cu viata
Si-n palama dreapta inelul de la tine;
Astept acum sa mi se rupa ata,
Sa ne vedem in cer cu bine.

Cand am pilit grilajul

Iar mi-am cioplit un chip in piatra
Sa aflu taina ta nedezlegata
Si peste ani sa-mi dainuie privirea,
In veacuri seci in care nici iubirea
Nu va mai bate timpul interior
Cand voi iesi cu scena din decor.

In ipostaza mea de creator
N-am plamadit decat suspine,
Le-am inodat in franjuri colorate
Ca sa imi pun perdele in privire
Si un grilaj de flori pentru iubire.

Dar azi perdelele tocite
Nu mai filtreaza raul exterior
Si florile demult uscate
Imi vand iubirea in popor,
Sa se infrupte orice fata
Si orice om mai necajit
Din ce-am pastrat in cusca moarta
Si inapoi nu am primit.

Povata

Nu esti nici pe departe un om la senectute,
Dar nu mai poti sa spui de azi ca esti un tanc.
Chiar daca-n fruntea-ti lata o grija n-are cantec,
De maine poate grija iti va ajunge gand .

O sa te joci cu lumea, cu mana-ti de otel,
Dar trage peste ea manusi de catifea;
Ca nimeni sa nu stie daca esti leu sau miel,
Decat in clipa cand ii vei lovi cu ea.

Pe langa toate flecurile vietii,
Ca vei zambi sau fie fi suparat,
Vei intalni o data o sireata
Ce te va devora deplin la tine-n pat.

Si dupa doua zile inchis intr-o celula
In care orb si surd vei cere ajutor,
Vei spune “Da!”, prosteste la ori si ce-ti va spune
Si iti va frige inima-n cuptor.

Cand am sa ma transform in ploi !

Ne canta Dumnezeu un vals soptit
Prin stropii de ploaie cazuti pe pamant;
Ne curata trupul de gandul livid
Si fata ne-o spala cu mirul sfintit.


Si mie-mi ploua sangele in piept
Dansand in pas indus de vant.
Sa-mi treaca timpul inca mai astept
Ca un bolnav de ceas batut.

Ceva ce curge-n suflet printre stropi
Imi trage visul tot mai spre pamant;
Iubito, in padure sa ma-ngropi
Si iarba sa-mi presari peste mormant.

Iar mai tarziu, cand la fereastra ta
Aceiasi stropi canta-vor un sonet,
Sa sti ca am venit sa te salut,
Intinde-ti chipu-n ploaie sa-l sarut.

Cataratorul de ziduri

In noptile de ganduri framantate
O flacara de veghe lumineaza,
Gheretele ce sufletu-ti vegheza
Şi straja lor ce vejnica sta treaza.

Trecand de zidurile-nalte
Zaresc secretul ei ascuns
Si tot ce ea nutreste-n vis si soapte,
Iubire, suferinta si raspuns.

În umbre stand pitit, ascult ce soapte
Isi poarta straja-n pasi, cantand iscoade,
Curand se va retrage si ea-n noapte
Si iata, vine vremea, s-a-ncerc ca sa patrund.

Spre ziduri greu alerg - nu-i nimeni împrejur -
Il sar si-n spini ma prabusesc,
Dar mă ridic, nu-i gand sa ma opresc,
Venit-am azi o inima sa fur!

Dar n-am facut un pas, ca-n goarne aud sufland
Si Cerber ma cuprinde dintr-un tufisi ascuns,
Iar botul lui scarbos ma sfasie de gat ...
„Nu-s hoţ, sunt omul ce-a dorit doar un sarut!”.

Pazitor

Am strabatut vazduhul cu ganduri mesagere
Ce noaptea le-am zidit din ploile sub gene,
Ca sa-ti ating privirea cu adieri de vant
Si sa presar iubirea cu muguri de cuvant.

Chiar daca nu esti stea, in mine stralucesti
Cum insusi Dumnezeu nu ar putea vre-odata;
Si chipul tau de inger m-ar rastigni pe cruce,
Daca in asta lumea eu ti-as aduce pata.

Tintesc atat de sus, ca depasesc si cerul
Ca sa-ti vanez lumina din lumi indepartate,
Cu arcul meu de vise am sa-ti culeg iubire,
Ce-am s-o imbrac in roua si mii de nestemate.


Si chiar de m-as lungi spre tine cat vazduhul,
Tot n-as cuprinde-n brate nici un fin fir de par;
Si lacrimi crosetate in plangeri de uitare
Vor face lacuri calde la mine sub picior.
Dar poate la final cand ochii o sa-i pleci,
Ai sa ma vezi pe mine ca inger plutitor
Ce ti-a adus lumina in vise si povesti,
In clipele din noapte cand te vegheam in somn.

Iertare

De-as stii cu ce-am gresit, mi-as cere azi iertare,
Genunchi-n umilinta mi i-as lovi-n podea,
Cu fruntea sprijinita usor spre cerul moale
Ti-as inchina o cupa si-as pune tot in ea.
Te-as implora “ma iarta!” de-as stii cu ce-am gresit,
N-as mai simti durerea ca un pumnal in piept…
In prag de nebunie m-as intreba subit
In care dintre lucruri pe tine te-am ranit.
Privirea-n ruga muta n-ar mai cersi spre stele
De-as stii cu ce-am gresit, iertare as stii sa-ti cer.
O cupa azi inchin in cinstea milei mele
Si-as vrea sa uit de tot, si-as tot uita sa sper…
Dar vezi ca nu-mi dai pace, ma certi in orice fac
Si setea de complaceri, nu pot sa ma prefac.
Nu te-am mintit o clipa, sa te ranesc nu pot,
De-as stii ca ti-e mai bine, sa fiu de-a pururi mort
M-as departa de tine sa nu mai poti vedea
Cum plang din ochi durerea ce-o varsa inima.