sâmbătă

“Nu poti atinge iubirea; dar poti simti dulceata ei in tot ce te-nconjoara” Annie Sullivan

Nu poti atinge norii 
Dar ei te ating cu ploaia lor 
Inlacrimand durerea lumii 
Revigorand parfum de flori 

Nu poti atinge sorele 
Da-n baie de lumini te scalzi 
Si umbrele se tot ascund 
Dupa copacii mari si calzi . 

Nu poti atinge nicio stea 
Dar mai gasesti din cand in cand 
Impersonata pe pamant 
O stea ce a cazut din vant 

Re- plasmuita pentru tine 
S-o poti atinge s-o pot si tine 
Imparfumata peste poate 
Cu straluciri de nestemate 

Ce iti va face 2 copii 
Din rodul cerului vor fii 
Si iti va umple fericirea
Pana-si va pierde stralucirea . 

Si-n clipa rece si ciudata 
Tu un baiat si ea o fata 
Va veti urca la cel etern 
Sa va iubiti si in eden .

“Iubirea e un vrajitor. Creeaza dependenta, invaluie, cucereste.” Leos Janacek

Ma chinui de la inceputul lumii
Sa-i inteleg pe muritori
Nu am idee ce-i iubirea 
Si cum si-o povestesc prin flori 
 Nu am habar ce este viata 
 Iar moartea e doar un concept 
Traiesc in lumea mea inchis 
Ca negru rece si-mperfect 
Imi trebuie trup pentru iubire 
Dar nu am suflet spre-a purta 
Acest balast necunoscut
 Creat demult de mana mea 
In care stau si calculez 
A fi sau nu tot ce privesti 
Eu vrajitorul infinit
Din lumile pur ingeresti
Dar intr-o zi din departare
A licarit o mica stea 
 Si vrajitorul din constiinta 
A stat si a privit la ea 
Dececenii-ntregi
Si mii de zile sta uluit si o privea 
Se intreba de unde vine
Si de ce lumea-i tulbura
Si-n licarirea ei de foc
I-a sarutat pe vrajitor
Si au creat lumea la loc
S-a comasat toata materia
Intr-un sarut de rau si bine
Si fuzionat s-a spart in zari
Intrand in voi 
Intrand in mine
Iubirea astazi dainuieste 
Faramitata-n univers 
Dintr-o poveste de demult 
Ce astazi nu mai face sens .

“Iubirea este poezia simturilor” Honore de Balzac

 

Mai esti?
Intreb acum parfumul tau !
Ce sta ascuns in asternut , 
Si ma intorc in miezul noptii ,
Spre dreapta ca sa te sarut .
Sa strang in brate amintirea 
Ce dezmierda in vis himere 
Sub pleoapa sfanta , 
Ce plangea scrasnind din dinti 
Lacrimi de miere
Dulceata lacrimilor tale 
Ma-mbolnavea de diabet 
Si insulina nu putea 
Sa arda zaharul perfect 
Si pielea ta o poezie 
Intr-o vibratie de arcusi 
In mangaieri de palma aspra
Creea o muzica de plus
In baie trupul tau spalat 
Improspata a mea privire 
Si ca in roua diminetii
Revigorai a mea iubire 
Si cand ne alergam prin pat 
Intr-o-nclestare incurcata 
Simteam ca deveneam doar unul 
Un non baiat si o non fata 
Dar azi sunt toate-o poezie 
Ce le mai simt ca p-un parfum 
Ce le inec in multe lacrimi 
Si-n norii asprii de tutun 
Dar te astept sa continuam 
Acest volum fara sfarsit 
Pana cand umbra si lumina 
Ne va trimite-n infinit

ADE

As inneca-o-n apa mari
Pe fundul sterp si fara viata
Al unui loc intunecat
Sa n-o mai vad nici cand la fata
As arde-o-n rug de vrajitoare
Cenusa ei as risipi-o
Sa nu se stie ca a fost
Iubirea ce i-am zis adio
Dar nu am sange s-o ranesc
Nici c-o petala de lalea
Asa ca am s-astept sa vina
Si sa ramana doar a mea .

La distanta

Cand seara se lasa 
Si-n ochii tai apune luna 
La mine soarele rasare 
Ca sa imi lumineze lumea 

Eu sunt aici tu esti acolo 
Si intre noi doar un ocea 
Prin care navighiez cu gandul 
In fericirea ca te am . 

In el sunt ape linistite 
Chiar daca-n noi este furtuna 
De doruri ce ineaca-n lacrimi 
 Iubirea noastra tot intr-una . 

Si te astept sa ancorezi 
In portul meu plin de caldura 
Sa stam si sa privim la stele 
Sub vechia noastra geamandura .

NOI

Am prins nemarginitul intre palme,
Si sugrumandu-l cu privirea ta
Am incropit un rau de lacrimi calde,
Sub gene stravezit de catifea.

Din steaua ce-a cazut sa-ti lumineze,
Voi smulge raze sa le innod in vis
Si-am sa le prind, tacut sub umbrele alese,
In stancile cu muntii plin cu vid.

Nu caut nici lumina, nici sarutul
Si nu sfarsesc pentru ca nu incep,
Caci tu esti universul, eu Pamantul
Puterea celor care se iubesc.

In mine sapa ploaia amintirea,
Si calcarul mi se topeste-n dor
Refuzul ne desparte de ispita,
Traim prezentul doar pentru viitor.


Din noi s-or naste alte generatii,
Iar din mormant vom ingrasa natura
Voi creste plopi, iar tu vei fi un tei,
Si crengile se vor imbratisa intr-una.

Pe banca langa noi la umbra mea,
Se vor cunoaste alti indragostiti
Vei ninge cu petale peste fata lui,
Iar eu, am sa-i tin pe veci uniti.