Ape lanturii fermecate si tot cerul peste ele ,
Se invart in libertate, adormind intr-o durere .
Suflet zbuciumat de soare, razvratit pe zeul pan ,
Fara tine nu se poate , cand te am simt ca nu am .
Luna mandra intre stele ne zambeste lung si stirb ,
Vantul rasturnand mistere navaleste ametit.
Si-ntre toate cate sunt, adunat putin in suflet,
Poti creea un univers ce se va topi in zambet .
Iar cand ochiul obosit va apune-n asfintit
Vei dori ca sa revezi , tot ce-ai fost si s-a ivit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu