Fie sa renasca numai cei ce ard ,
Fumul cel albastru dus inspre inalt.
Intre micul mare prefacut in tine,
Am ales imi pare, cerul de sub mine .
Nu te stinge-n ganduri, stingete-n priviri ,
Soarbe vinul magic printre adormiri .
Spune-mi ca iubirea nu se va topi ,
Fumul meu s-a dus, altul va veni.
Astazi ca si maine, phoenixul din scrum,
Naste legendare vestile de fum .
Ura de popoare se stinge usor ,
Razboiul din trupuri zboara calator .
Norii de furtuna adunati calare ,
Peste unda serii, unde marea moare;
Urla la tinutul vesnic tradator :
”- Stinge Doamne lumea , intr-un vis de om!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu