Zborul e plutirea firii

Zborul nu-i doar dat din aripi!
Poti s-ai pene infinite,
Zborul se invata noaptea 
In vazduhuri impietrite.
Cand in doi vrei a zbura 
Peste lumi nemarginite,
Obosita-ti aripa sa o culci
Usor, cuminte peste umerii mei goi 
Care s-au tocit de pene,
Care au zburat cu gandul 
Sapand groapa-n cer cu vantul.
Mangaind soapte de noapte
Mii de suflete desarte 
Sub bataia mea in zbor, 
Trupul cade uniform, 
Se intoarce in pamant 
Ca sa zboare in mormant.  

Liniste in balansare

Visele nu inteleg 
Viata unui om stingher 
Si-n misterul lui sa mearga 
Pan’ la capatul din cer. 

Iar cand tainele lui sfinte 
Se dezleaga pentru voi, 
Plang si rad fara de voie, 
N-au habar de timp si ploi. 

Astazi a primit porunca 
Si il plange-n dor iubirea, 
Fire-ai tragica se-ascunde 
Si-i alunga fercirea.

Si citind ganduri ascunse 
Scrise printre taieturi,
Candela nefirii arde
Mistuita-n rugaciuni. 

Printre zboruri de iubite 
Cine poate sa-nteleaga 
Numai drumul inainte; 
Fiinta vesnica pribeaga? 

Daca-si tine ferecata
Inima intr-un ungher,
Suferi-va viata toata
Ramanand mereu stingher.