miercuri

Incantatia unui DAC










Cine nu-i Drac sa mora sarac ,

Sa aiba-n gaoace o mie de ace ,

Sa urle-n vazduh , sub cerul cu luna ,

Sa-l arda in talpa ,sa joace cu spuma .

Cine nu-i lup! Sa moara scalamb ,

In gura de peste , in loc ce nu este,

In umrba de urs , sub cedrul cel plans ,

Sub aripa serii , in sanul durerii .

Cine nu stie , sa aiba sotie ,

Si mii de copii, din iele de fii ,

Din soarele dus cel ars si rapus ,

Si scrum sa manance si lapte cu sange .

Cine nu vede , sa aiba si plete ,

Sa cada la pat , sa aiba bubat ,

Sa tipe ca vede , sa simta scaiete ,

Si limba de foc in loc de noroc .

Pajura ura! Sus pe arsura!

Pe loc se-nvarteste !

A cerbului este ,

Minune de zi sau minune de noapte ,

Priveste agale , la corbul cu soapte .

Din negru fa alb ,

Din alb fa lumina .

Si toate inchise le fa iar deschise ,

In ultima parte sa soarba cu soapte ,

Sirop visiniu de mir aramiu ,

Aghiazma curata , de popi nepatata ,

De voi ne scuipata de zei sarutata .

Siripiu sovoi sovoi !

Ardera-ti voi amandoi !

Curatiti veti fi prin fum ,

Veti renaste prin tutun ,

Si cand veti iesi din apa ,

Veti uitat ce-a fost o data .

Incantatie scuipa-n san .

Si nu spune-n gand aman !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu