In negura serii , cand totul din casa,
Se stinge in cercuri de mistic pagan,
Ajuge un inger cu pielea pufoasa,
Sa planga cu lacrimi prefacute-n cununi.
De maine nici un muritor,
Nu va cunoaste drumul adormirii,
Ci doar tinutul impietrit,
Si zbucimul greu al nefirii.
Stihii de fum sunt in vazduh,
Se pierd in cercuri efemere,
Si o poveste de-nceput se stinge sumbru in durere.
Ai nins cu lacrimi infinite peste mormantul despartitrii,
Dar n-ai stiut ca in iubire
Cel nins ajunge amintire .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu