Urletul vaii largeste-ntristarea ,
Plang cu lacrimi oceanul si marea.
Zambetul fetei ce ieri il doream,
Azi ma saruta tandru la geam.
Fulgerul bate cu sunet de moarte,
Corbii se zbat prin oase de om,
Sangele fuge spre ganduri secate,
Luna iubeste cu patos un pom.
Ingerii zboara si cad pe pamant,
Oamenii fug in franturi de vant;
Nimeni nu stie ce ieri eu v-am spus,
Astazi sunt fiu,
De ce intre tot si nimic ei au sens
Si creaza un pic eternul non-sens?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu