Te-ascunzi in vechia umbra de pimejdie,
In risipirea dintre nori.
Si nu-ndraznesti s-alergi in voie,
In sufletu-mi de muritor .
Cand ti-am vazut intaia data ,
Privirea alba, nepatata,
O tresarire de cutit
In ochiul meu a adormit .
Subita alba suprimare;
Mirosul tau de par imi pare,
Un asternut de rosmarin ,
Plin de lavanda si de crin .
Sarutul tau e plin de ape,
Putin adanci si limpezimi de asfintit
Pornesc din mana-ti de agape,
A fiintei ce-mi va face prunci .
Si nu-mi doresc sa ne desparta,
Nici munti, nici mari, nici vai sau lunci .
Sa ne topim usor in soapte,
De pasari, greieri si de fulgi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu