Scaunul din fata mea zambeste visiniu,
Iar praful care iese din el la cea mai mica atingere,
Iti umple plamanul si iti ingreuneaza pleoapa.
Lumina se stinge ! Pelicula incepe!
Iar pe scaunul zambaret
Apar doua eclise de femeie,
Unduitoare, perfecte !
Filmul se pierde din ochi,
Iar mirosul ce vine din scaunul visiniu
Ma duce in locuri tainice.
Sunt atat de fericit !
Du-ma armonie, arunca-ma-n vazduh,
Pierde-ma printre nori.
Alearga sorii si culege stelele ,
Dar filmul se termina .
Eclisele pleaca , cutia de rezonanta imbatraneste.
Iar eu nu sunt decat o piatra funerara
Pe care scrie “ Esti regizorul vietii tale atata timp cat ai pelicula in aparat.
Sa nu fii trist cand se va termina .
Ai fost un film grozav.’’
Nu stiu cati au citit ce scrie pe mine .
Dar realizez ca mi-am facut vecini noi .
Siiii ! Incepe un alt film !
.. Du-ma armonie, arunca-ma-n vazduh,
Pierde-ma printre nori .
Alearga sorii ......si atat .
Filmul meu s-a terminat ,
Altul a-nceput .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu