In ochii tai de un albastru peruzea
Se pierde ca si ieri privirea mea .
Prin sufletu-ti plin de culoare
Alerga stele cazatoare ,
Ce-ti tapeteaza interiorul
Si-ti albastresc viu exteriorul .
De voronet sfant si curat
Ce l-am iubit sin vis si-n pat .
Si mana ta din catifeaua imperiala ,
Cu unghile crescute din safir .
Ti-ai agatat iubirea ,
De a-mea batanda para
Ca sa ne crestem fiinta
Sub ceruri azuri .
Si ploile caldute ce ne spalau in mare ,
Cand ne-arucam privirea in orizontul vechii ,
S-au scurs ca amintirea pe aripi calatoare ,
De-albastru mincinos ce nu m-ai poti sa-l crezi .
Dar ai murit la fel de-albastra ,
Ca-si atunci cand vie ,
Imi alinai sarutul cu buze rubini .
Prin care vene oarbe
Imi razvrateau iubirea
Prin care tu albastra
Urma sa nu mai fii .
joi
Povata II
Ai vrea sa fii sau sa devii
In ori ce caz nu toti sunt vii.
Nu toti sunt fiinte pe pamant ,
Si alti oameni doar in gand .
Tu vrei sa fii , dar sti tu oare
Ce si cum poti ca sa ajungi .
Din simpla stea necazatoare ,
O galaxie de atunci .
Cand nici macar El, cel mai tare,
Cel mai puternic Eu din lumea ,
Nu a stiut sa fac-o floare
Pana n-a fost intai un Nume .
A zis sa fie , se facut !
Dar pe pamant nu-I chiar usor ,
Tu simpla scorbura de soare ,
Ai vrea sa fii … sau nu … tot mori .
In ori ce caz nu toti sunt vii.
Nu toti sunt fiinte pe pamant ,
Si alti oameni doar in gand .
Tu vrei sa fii , dar sti tu oare
Ce si cum poti ca sa ajungi .
Din simpla stea necazatoare ,
O galaxie de atunci .
Cand nici macar El, cel mai tare,
Cel mai puternic Eu din lumea ,
Nu a stiut sa fac-o floare
Pana n-a fost intai un Nume .
A zis sa fie , se facut !
Dar pe pamant nu-I chiar usor ,
Tu simpla scorbura de soare ,
Ai vrea sa fii … sau nu … tot mori .
Poveste III
In calendare abe stau de straja ,
Doar gandurile ce mi-au adormit ,
Se scurg prin pleoape firele de apa ,
In somnul vechi si fara de sfarsit.
Se-nalţă-n flăcări de-alba despartirea .
Si stau inert. Doar visul mi-l lovesc ,
Printre furtuni de teama si uimire ,
Şi ning tăcut în vaietul lumesc.
Mi-acopăr ochii cu ninsori de stele ,
Şi în vacarm ma-ntorc spre a gasi
Sufletul gol de frunze şi poeme,
În care ninge viata zi de zi .
E-atâta de frig ! Si albu ma apasa ,
Şi -mi inrobeste fiecare vers ,
Ce a venit sa-mi planga nebunia ,
Printre cuvinte; visul meu nesters .
E-atat de alb de-mi pare ca e doliul ,
Al unui inger cea cazut din cer ,
Întâmplător,în vechiul crematoriu,
In care la final, voi mistui si eu .
Un alb de plumb din mantie lunara ;
Atâta alb… incat imi este greu ,
Căci doar cu el tristeţea se măsoară,
Şi în neant, primul sarut al meu .
Atat de alb ca nici lumina,
Nu are ochii sa vina, sa ma vada ,
Sa-mi spuna ! Negru azi! A cui e vina ,
De na-am primit si eu o simpla pata .
Doar gandurile ce mi-au adormit ,
Se scurg prin pleoape firele de apa ,
In somnul vechi si fara de sfarsit.
Se-nalţă-n flăcări de-alba despartirea .
Si stau inert. Doar visul mi-l lovesc ,
Printre furtuni de teama si uimire ,
Şi ning tăcut în vaietul lumesc.
Mi-acopăr ochii cu ninsori de stele ,
Şi în vacarm ma-ntorc spre a gasi
Sufletul gol de frunze şi poeme,
În care ninge viata zi de zi .
E-atâta de frig ! Si albu ma apasa ,
Şi -mi inrobeste fiecare vers ,
Ce a venit sa-mi planga nebunia ,
Printre cuvinte; visul meu nesters .
E-atat de alb de-mi pare ca e doliul ,
Al unui inger cea cazut din cer ,
Întâmplător,în vechiul crematoriu,
In care la final, voi mistui si eu .
Un alb de plumb din mantie lunara ;
Atâta alb… incat imi este greu ,
Căci doar cu el tristeţea se măsoară,
Şi în neant, primul sarut al meu .
Atat de alb ca nici lumina,
Nu are ochii sa vina, sa ma vada ,
Sa-mi spuna ! Negru azi! A cui e vina ,
De na-am primit si eu o simpla pata .
Povata I
Striveşte-i îndemnul ce-aduce doar moarte!
Flămânda-I naluca bolnava ce-mparte
Durearea ascunsa in coltul de om
Si visul zdrobit in meiz de atom
Îngroapă-i blestemul sub cruci vechi, uitate
Lăsându-i strigarea pe clipe-ancorate .
De maluri-ispite sa-neci tot nisipul ,
Si scoica de valuri sa-ti fie azi chipul.
Păgâna grăire – veşmântu’ să-ti fie!
Îndemnu’ cu-otrăvuri şi cruda-i trufie.
E-un fals diamant; purtat in creion ,
Sa scrii si sa nasti doar lumi de nesomn.
Să nu-ţi fie teamă de-ngheţul privirii,
Ce-l poartă spre tine cu lama zdrobirii.
În ritm delirant; sa-ti ingropi viu privirea,
Si gandul cel greu sa-ti striveasca trairea .
E vremea tăriei sa iesi la lumina ,
Priveşte în tine, mai este o rază.
Ce spulberă ceaţa; si ziua senina ,
Sa-ti intre in suflet cu muguri de ata.
Pulsează-ţi gândirea, dezbracă-i delirul,
Şi lasă speranţa să-ţi umple potirul.
Nu plânsul de-o viaţă! Te-a legat de pamant
Ci ziua in carea n-ai trait un minut .
Blestemul se duce cu fie ce clipa ,
In care iti versi un strop de speranta.
Ca-n ziua de maine o sa fie mai bine ,
Si pranzuti va fii dor cu muguri de ata .
Flămânda-I naluca bolnava ce-mparte
Durearea ascunsa in coltul de om
Si visul zdrobit in meiz de atom
Îngroapă-i blestemul sub cruci vechi, uitate
Lăsându-i strigarea pe clipe-ancorate .
De maluri-ispite sa-neci tot nisipul ,
Si scoica de valuri sa-ti fie azi chipul.
Păgâna grăire – veşmântu’ să-ti fie!
Îndemnu’ cu-otrăvuri şi cruda-i trufie.
E-un fals diamant; purtat in creion ,
Sa scrii si sa nasti doar lumi de nesomn.
Să nu-ţi fie teamă de-ngheţul privirii,
Ce-l poartă spre tine cu lama zdrobirii.
În ritm delirant; sa-ti ingropi viu privirea,
Si gandul cel greu sa-ti striveasca trairea .
E vremea tăriei sa iesi la lumina ,
Priveşte în tine, mai este o rază.
Ce spulberă ceaţa; si ziua senina ,
Sa-ti intre in suflet cu muguri de ata.
Pulsează-ţi gândirea, dezbracă-i delirul,
Şi lasă speranţa să-ţi umple potirul.
Nu plânsul de-o viaţă! Te-a legat de pamant
Ci ziua in carea n-ai trait un minut .
Blestemul se duce cu fie ce clipa ,
In care iti versi un strop de speranta.
Ca-n ziua de maine o sa fie mai bine ,
Si pranzuti va fii dor cu muguri de ata .
Poveste II
E-asa cum vrei tu, eu nu am pretentii
Noi doi imaturi fericiti si cuminti
Eu n-am nici-un gând, iar tu n-ai intentii
luam totul in dar si darul in dinti,
Mai sti vorba aia ca tu nu ma minti ?
Nici eu nu te mint – iti spun doar … inventii,
E-asa cum vrei tu, eu nu am pretentii ,
Suntem doar doi , imaturi dar cuminti.
O viata avem, n-o schimbam pe atentii
Nu citim in ziare subiecte fierbinti.
Pentru ziua de maine nu ne-asteapta detentii,
Dar nici usa deschisa… cum nu suntem doi sfinti.
E-asa cum vrei tu, eu nu am pretentii…
De vrei sa te las ; s-au sajungem parinti,
Copii vor fii doi cu multe pretentii ,
Iar noi doi batrani imaturi si cumntii .
Vom merge la munca la sefi cu pretentii,
Vom lua un salariu si alte atentii ,
Si-n ultima zi neasteapta detentii ;
Pentru Seful de sus ,n-am fost prea cuminti .
Noi doi imaturi fericiti si cuminti
Eu n-am nici-un gând, iar tu n-ai intentii
luam totul in dar si darul in dinti,
Mai sti vorba aia ca tu nu ma minti ?
Nici eu nu te mint – iti spun doar … inventii,
E-asa cum vrei tu, eu nu am pretentii ,
Suntem doar doi , imaturi dar cuminti.
O viata avem, n-o schimbam pe atentii
Nu citim in ziare subiecte fierbinti.
Pentru ziua de maine nu ne-asteapta detentii,
Dar nici usa deschisa… cum nu suntem doi sfinti.
E-asa cum vrei tu, eu nu am pretentii…
De vrei sa te las ; s-au sajungem parinti,
Copii vor fii doi cu multe pretentii ,
Iar noi doi batrani imaturi si cumntii .
Vom merge la munca la sefi cu pretentii,
Vom lua un salariu si alte atentii ,
Si-n ultima zi neasteapta detentii ;
Pentru Seful de sus ,n-am fost prea cuminti .
Poveste I
Am asternut pe un covor de iarba ,
Cristale albe din roua virgina .
Din care greierii teseau coroana ,
Pentru ca tu sa fii a lor regina .
Din coji de ginda si sambure fin macinat ,
Ti-am incropit o perna si o saltea de pata ,
Pe care muschiul verde, il voi capsa cu ploi ,
Sa dormi ca pe un nor cu ingeri albi si moi .
Din frezii si din crini iti tes cu ac de sore ,
Un astenut plapand cu pete de culoare ,
Inmiresmat cu lacrimi , de mama-n durerata ,
Ce si-a pierdut un fiu si a ramas c-o fata .
Te va-nveli iubirea cu adieri de vand ,
Fundal sonor fosnirea prin codrii verzi arzand ,
Si un sarut pe frunte il vei primi din luna ,
Eu te sarut pe ochii si-ti pun vise pe gura .
Cristale albe din roua virgina .
Din care greierii teseau coroana ,
Pentru ca tu sa fii a lor regina .
Din coji de ginda si sambure fin macinat ,
Ti-am incropit o perna si o saltea de pata ,
Pe care muschiul verde, il voi capsa cu ploi ,
Sa dormi ca pe un nor cu ingeri albi si moi .
Din frezii si din crini iti tes cu ac de sore ,
Un astenut plapand cu pete de culoare ,
Inmiresmat cu lacrimi , de mama-n durerata ,
Ce si-a pierdut un fiu si a ramas c-o fata .
Te va-nveli iubirea cu adieri de vand ,
Fundal sonor fosnirea prin codrii verzi arzand ,
Si un sarut pe frunte il vei primi din luna ,
Eu te sarut pe ochii si-ti pun vise pe gura .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)