Drogul inimii mele !

Ce dulce esti femeie draga ,

Si cat parfum in mintea ta ,

Incat ne ametesti pe targa ,

Zmulgand din noi, doar dragosta .

Si in disectia ta morbida ,

In care noi suntem cobai ,

Experimentul tau iubito ,

Ne va pastra cat timp ni-l dai .

Si parul tau, o aventura,

Pierdut prin valuri si tumult,

De pe corabii inspumate ,

Cu vesti aduse de demult .

Toti marinarii te doresc ,

Si doar in mare, te privesc !

Cat esti de plina si suava ,

Prea tandra, sfanta inoroaga .

Ah ! pantec de vulcan aprins .

Tu inger alb si neatins ,

Te strig in nori ca alta data ,

Dezleaga-ma de-a ta sageata .

Si iti promit ca voi veni ,

La tine-n suflet , in orice zi .

Doar ca sa simt ca si mai ieri .

Iubirea ta topita-n veri.

Cuprins !

Sub dusul de vara

Al norilor mei,

Se joaca privirea

Cu zei si cu smei .

Ce vise erau,

Ce ganduri aneste,

In flacara vietii

Privirii celeste.

Eram doi copii,

In gand ne iubeam

Si carnea din noi

Timid ne-o simteam.

Si vad si-acum

Cum prima data

Te-ai daruit far-a carti

Ca si o carte nedeschisa

De mana rece a omului .

Si azi tu esti la casa ta

El te-a citit de mii de ori,

Dar nu va stii ca prima foaie

Eu o pastrez printre valori.

Si daca tu din a mea carte

N-ai sfasiat decat erata,

Toate greselile din ea

Te-au invatat sa-ti iubesti fapta .

Si cand coperta mea uzata

S-o dezlipi intr-un sfarsit,

In ea va fi unica foaie

Ce de la tine am rapit .

Cand m-am spanzurat de rai !

Ce orb sunt azi, nu am lumina,

Nu am fior pe-a mea retina;

Si am un iris incolor

Ce arde slab , si parca mor.

Si noru-n gand si in cosmar

Se stinge-n ganduri de amar;

Si dulcele mi s-a acrit

In clipa cand tu mai trezit;

Mi-ai spus:

- “Nu vom fi impreuna ,

Tu surd in ochii, eu muta-n mana;

Tu suflet rar, eu chip de luna;

Tu Fat-Frumos, eu soare-n spuma.

Am fi un cuplu de lumina,

Dar tu nu ai putea sa vezi

Nici eu sa tin o raza-n mana.”

- “Dar va veni si sfanta zi ,

Cand simturile s-or uni .

Si-atunci eu surd in ochi ,

Tu muta-n mana

Ne vom uni-n eterna luna;

Si mana ta imi va sopti

Imagini ce le-oi auzi.”

Nonculoare de apus !

Alunga-mi cald raceala de culori ,

Sa-mi tipe verdele topit in flori ,

Iar negrul cel morocanos in soare ,

Sa se transforme in culoare.

Cand rosul spune ca-i aprins ,

Albastrul se preface-n vis .

Iar galbenul viu si zglobiu ,

Migreaza in portocaliu .

Si uite asa in prisma vietii ,

Tot descompun culori peretii ,

Pana-ntr-o zi cand ametit

Vei disparea in asfintit .

Zbor de fior !

Iti cer pentru a mia oara ,

Sa-mi dai un strop de inceput ,

Sa-mi readuci in al meu suflet

O clipa dintr-un timp trecut .

Cu o petala de garoafa

Si un sarut in asfintit,

Tu mi-ai furat identiatea

C-o lama fina de cutit.

Nu visul meu te-a inrobit in realitatea-mi efemera,

Ci doar privirea ta sireata ce trupul mi la jefuit;

Si astazi tu imi ceri iubirea

Ca ieri, ca marti, ca-n ori ce zi,

Dar n-ai stiu ca ea saraca

S-a dus pe aripi de sihii.

Si uitea -asa clipa de clipa,

Si uite-asa un ceas de ceas,

Ne intrebam grabiti in pripa:

“Noi din iubit cu ce-am ramas?”

Telecomanda cu butoane !

In societatea noastra de secol XXI

In care toti blamam alcoolul si tutunul,

Se-ntampla lucruri negre, mai “dulci ca o betie “,

Mai rau ca de-ai fuma cartuse cate-o mie.

La colturile strazii stau mainile intinse

De 10 ani muncite sau nici macar atinse;

Sunt oameni cu mult calm ce lung privesc in zare

Asteapta o schimbare, o dulce-nmormantare .

Pe langa vile-nalte cu geamuri termopan,

Traiesc si boschetarii cu burta-n semiplan.

Asteapta zi de zi sa fie mai usori,

Sa-i ia vantul pe sus, sa-i duca pe un nor.

Gunoiul menajer e pentru ei un lux,

Isi pun babetica si cauta prin “flux”.

In fiecare zi gaseste ceva nou,

Somon fumme sau poate, un terci de-ti vine rau .

La ora cinci familia se strange sa priveasca,

Cum C.N.A-u-ti face copilul sa gandeasca. (c.n.a = consiliu national al audio vizualului )

Cultura pe ecrane se scurge parca-n spume,

Iar Dan Negru apare ca sa ne spuna dume.

Telejurnalul este mereu un film de groaza,

Cu babe violate si “tampi” ce se cresteaza.

Vreo doi sau trei cretini pisati prin SLK,

Si vremea care-ti spune ca maine va ploua .

Geneza felului de-a fi !

La inceput sunt sigur ca te nasti,

Ai tai se bucura prea tare ,se duc, aleg un nas .

Iar nasi-ti pun un nume banal sau chiar hazliu ,

Ce mai tarziu il porti , il faci sa fie viu .

Pornesti in viata grea ; la inceput incet;

Inveti cum sa pasesti, inveti ce nu e drept .

Cand graiul tau e gata de a rosti ceva ,

Tu te gandesti la mama si dai vina pe ea .

Copilaria-i buna, ai timp sa stai , sa stii .

Si stai , ca nu e graba ,

Mai ai viata sa stii ce-ai vrea tu sa devii .

Parintii te intreaba, tu le raspunzi director ;

Bunicii te intreaba, le spui ca: “nu stiu… lector .”

Incepe clasa–ntai si totul s-a-ncheiat .

Incepi o noua viata cu mult mai …….degajat !

Deja le stii pe toate si-ai vrea sa stii mai mult .

Dar nu se poate frate! Asteapta, stai la rand .

La generala viata e cu mult mai frumoasa ,

Profesori prea “misto”, prietena prea grasa .

Ajungi chiar sa fumezi da’ tie nu iti pasa ;

Ce poa’ sa fie rau la fumul de tigara ?

Nici “mutu” n-a stiut si a plecat din tara.

Liceul te asteapta cu poarta larg deschisa ,

Profesori zambitori iti spun ca esti “atmisa”.

Mai sunt si d-aia care se iau de bluza ta,

Sau cred ca numai sportul te-ajuta la ceva .

Avem si visatori ce cred ca in viitor

S-or da teze pe note sau cum pictezi un nor . (note muzicale )

Limba romana totusi , ramane ce-a actuala,

Insa maneaua frate, o zgarie si-o doboara .

Nu trebuie sa stii Shakespeare, sa nu fii Tocilar,

Daca il sti pe “guta “ esti smecher number one .

De la liceu te duci direct la facultate .

-“Pai bine da’ cu bacu’?”

-”Am dat dolarul frate!

Am luat 10 la toate, ba 11 mi-ar fi dat ,

Da’ … lire nu am dat .”

De-aici incepe viata, ai multe de invatat.

Te duci la biblioteca ,si vi acasa beat .

Apoi gasesti o fata, ii faci si un copil;

Si-i spui ca pleci pe-afara:

- “ Iau paine . Acum viu! “

Iar cand te-ntorci acasa dupa vreo 4 ani ,

Gasesti o alta fata , incepi sa faci si bani.

Nu mai lipsesti de-acasa, ai grija de copii;

Le dai si pachetel, cate-o suta de mii .

Iar ei ajung ca tine, o iau de la-nceput.

La ce e buna viata eu nu am priceput !?!

Dar am uitat ceva:

Ce faci la batranete ?

Te misti incet, incet, te uit la Salome;

Astepti acas’ averea sau pensia dumneata .

Iti cumperi si pamnt si cruce de ai bani

Si-ajungi ingrasamnt .

E trist ca dupa ani te vezi cum ai ajuns.

Incerci sa realizezi cat de multe ti-ai propus.

Dar nu ai nici o sansa, caci carnea ti-e batrana,

Erai mai castigat daca erai o rama ?

R.I.P

In negura serii , cand totul din casa,

Se stinge in cercuri de mistic pagan,

Ajuge un inger cu pielea pufoasa,

Sa planga cu lacrimi prefacute-n cununi.

De maine nici un muritor,

Nu va cunoaste drumul adormirii,

Ci doar tinutul impietrit,

Si zbucimul greu al nefirii.

Stihii de fum sunt in vazduh,

Se pierd in cercuri efemere,

Si o poveste de-nceput se stinge sumbru in durere.

Ai nins cu lacrimi infinite peste mormantul despartitrii,

Dar n-ai stiut ca in iubire

Cel nins ajunge amintire .

PHOENIX

Fie sa renasca numai cei ce ard ,

Fumul cel albastru dus inspre inalt.

Intre micul mare prefacut in tine,

Am ales imi pare, cerul de sub mine .

Nu te stinge-n ganduri, stingete-n priviri ,

Soarbe vinul magic printre adormiri .

Spune-mi ca iubirea nu se va topi ,

Fumul meu s-a dus, altul va veni.

Astazi ca si maine, phoenixul din scrum,

Naste legendare vestile de fum .

Ura de popoare se stinge usor ,

Razboiul din trupuri zboara calator .

Norii de furtuna adunati calare ,

Peste unda serii, unde marea moare;

Urla la tinutul vesnic tradator :

”- Stinge Doamne lumea , intr-un vis de om!”

CINEMA (Urmatorul film ... sunt EU .. sssss incep)

Scaunul din fata mea zambeste visiniu,

Iar praful care iese din el la cea mai mica atingere,

Iti umple plamanul si iti ingreuneaza pleoapa.

Lumina se stinge ! Pelicula incepe!

Iar pe scaunul zambaret

Apar doua eclise de femeie,

Unduitoare, perfecte !

Filmul se pierde din ochi,

Iar mirosul ce vine din scaunul visiniu

Ma duce in locuri tainice.

Sunt atat de fericit !

Du-ma armonie, arunca-ma-n vazduh,

Pierde-ma printre nori.

Alearga sorii si culege stelele ,

Dar filmul se termina .

Eclisele pleaca , cutia de rezonanta imbatraneste.

Iar eu nu sunt decat o piatra funerara

Pe care scrie “ Esti regizorul vietii tale atata timp cat ai pelicula in aparat.

Sa nu fii trist cand se va termina .

Ai fost un film grozav.’’

Nu stiu cati au citit ce scrie pe mine .

Dar realizez ca mi-am facut vecini noi .

Siiii ! Incepe un alt film !

.. Du-ma armonie, arunca-ma-n vazduh,

Pierde-ma printre nori .

Alearga sorii ......si atat .

Filmul meu s-a terminat ,

Altul a-nceput .

CLIPE DE OAMENI , clipe de ploi.

Dispar in lumina-ntunecata ,

In fibra de albastru spumegand .

Astept celestul verde cal maiastru ,

Sa fug cu el , calare pe un gand .

Sa urlu in vazduhul delirant ,

Sa plang cu ploi acide pe pamant ;

Sa ning in nopti de vara-nfierbantate ,

Sa ma topesc in raze nepatate .

Si ochii simt ca -mi dau speranta

Si ma dezleaga-n unde reci .

In asfintitul de argint

Ne-am imbaiat de mii de ori

Si ne vom stinge-n rasarit,

Fara a sti cum e sa mori.

Zambet topit .

Ape lanturii fermecate si tot cerul peste ele ,

Se invart in libertate, adormind intr-o durere .

Suflet zbuciumat de soare, razvratit pe zeul pan ,

Fara tine nu se poate , cand te am simt ca nu am .

Luna mandra intre stele ne zambeste lung si stirb ,

Vantul rasturnand mistere navaleste ametit.

Si-ntre toate cate sunt, adunat putin in suflet,

Poti creea un univers ce se va topi in zambet .

Iar cand ochiul obosit va apune-n asfintit

Vei dori ca sa revezi , tot ce-ai fost si s-a ivit .

TEAR !

Un rotocol de apa vie ,

Nici prea timid nici prea zglobiu ,

Pe geana mea a rasarit , suav si mic rastogolit .

Cazut pe un pomet mai alb ,

Sarat, plapand, micut si cald

Ca sol ce-aduce necajirea , in ochii ce-si doresc iubirea .

NIMIC .

Bine ai venit in lumea in care nimeni nu vede nimic ,

Dar nimicul vede tot.

Bine ai vent in lumea in care nimicul prinde radacini,

Iar eu sunt nimicul .

Bine ai venit in lumea in care nimicul este iubirea pura neconditionata,

Iar eu sunt conditia iubiri .

Bine ai venit in lumea in care luna alearga pe cer impreuna cu soarele,

Jucandu-se de-a vati’ascunselea cu norii .

In lumea in care izvoarele canta ode de limpezime,

Iar visul naste realitate .

Bun venit in lumea in care nimicul este rege .

Iar iubirea este regina lui .

LACRIMA DE SENS

Urletul vaii largeste-ntristarea ,

Plang cu lacrimi oceanul si marea.

Zambetul fetei ce ieri il doream,

Azi ma saruta tandru la geam.

Fulgerul bate cu sunet de moarte,

Corbii se zbat prin oase de om,

Sangele fuge spre ganduri secate,

Luna iubeste cu patos un pom.

Ingerii zboara si cad pe pamant,

Oamenii fug in franturi de vant;

Nimeni nu stie ce ieri eu v-am spus,

Astazi sunt fiu, maine poate sunt dus.

De ce intre tot si nimic ei au sens

Si creaza un pic eternul non-sens?

SARUTUL VISELOR DE APA

Te-ascunzi in vechia umbra de pimejdie,

In risipirea dintre nori.

Si nu-ndraznesti s-alergi in voie,

In sufletu-mi de muritor .

Cand ti-am vazut intaia data ,

Privirea alba, nepatata,

O tresarire de cutit

In ochiul meu a adormit .

Subita alba suprimare;

Mirosul tau de par imi pare,

Un asternut de rosmarin ,

Plin de lavanda si de crin .

Sarutul tau e plin de ape,

Putin adanci si limpezimi de asfintit

Pornesc din mana-ti de agape,

A fiintei ce-mi va face prunci .

Si nu-mi doresc sa ne desparta,

Nici munti, nici mari, nici vai sau lunci .

Sa ne topim usor in soapte,

De pasari, greieri si de fulgi .

Tu intregul meu femeie !

O clipa langa tine ,

Fior de roua-n vant ,

Imi varsa limpezime ,

In suflet si in gand .

Privirea ta e noaptea ,

Iar ochii tai sunt stele ,

Eu gravitez in ei ,

Sorbind usor putere .

Si parul tau cel negru ,

Ca un carbune ars ,

Invaluie lumina ,

Ce o emani din glas .

Si mainile micute ,

Cu degete de sfant ,

Ma mangaie pe suflet,

Cu lacrimi de cuvant .

Dar daca intr-o clipa ,

Tu fiinta de neant ,

Necunoscut de ape ,

Si vis mult prea inalt ,

Te-ai risipi in ceata ,

Si ai pleca subit ,

M-as sfartecat in cioburi ,

Si m-as topi in vid

Pentru ca-n asta viata ,

Eu sunt fara de tine ,

O umbra nemiscata ,

De foc si de suspine ,

Un hau imens in mare ,

Golit de continut ,

Esenta necreata ,

Ne-atinsa de sarut .

Pasi de clipe .

Ca sa iubesti o luna ,

Trebuie sa adori o stea ,

Si fiecare floare sarutata ,

Sa infloreasca intr-o ea ,

Care privita o secunda ,

Sa iti miroasa a minut ,

Si sa unesti eternitatea ,

Sub talpa ta de suflet mut .

Diavol Binecuvantat

Cand nimeni nu era ,si nici nu se creease,

Cand haos nu era, nici ordine in oase .

Se naste din neant un cataclism de vise,

Ce naste o speranta, un gand-n paradise .

Dar cum balansul lumii nu prea era perfect,

Un print cu steaua-n frunte creea din cert incert .

Din bine facu rau, din viata facu moarte,

Din toate cele bune, invers facu in parte .

Vazand astfel lumina si cei ce-o dramuiesc

Au vruta sa prinda printul intunecat, ceresc .

In haurile ghenei, cu lanturi l-au inchis,

Dar lumea de-ntuneric nici astazi nu s-a stins .

Cu mii si mii de nume e cunoscut de noi

Diablo, Ball, Mefisto, Draconuss sta in voi.

Si alte denumiri in mii de galaxi,

Le poarta Fiara insasi pana si-n poezii.

Un mit sau o idee, o umplere-n constiinta ,

Cat timp este-ntuneric, nici Fiara nu s-a stins.

In haul din infern el plange trist si-nchis

Iar plansul ii sunt gauri ce-nghit din paradis .

“E satanic ce simt, e divin cum ma simt .

Sunt satana-ntrupat, ochii i-am de barbat .

Nu sunt rosu sau alb, nu am coarne pe scalp ,

Nu blestem, nu injur suflete eu nu fur .

Sunt ca voi toti ceilaliti, plictisiti si uitati .”

“Intr-o lume de colt, intr-un timp necreeat

Am vazut cum femeia l-a tradat pe barbat .

Am vazut cum un fiu s-a jertfit sus pre cruce,

Insa a noptii putere zi de zi mi se duce.”

“Intr-o zi cu un soare, intr-o forma de ochi

V-a veni si sfarsitul, intr-un fir de noroc .

Singuri voi ce ati fot buni sau pe mine m-ati vrut,

O s-alegeti viitorul unui nou inceput.”

Incantatia unui DAC

Cine nu-i Drac sa mora sarac ,

Sa aiba-n gaoace o mie de ace ,

Sa urle-n vazduh , sub cerul cu luna ,

Sa-l arda in talpa ,sa joace cu spuma .

Cine nu-i lup! Sa moara scalamb ,

In gura de peste , in loc ce nu este,

In umrba de urs , sub cedrul cel plans ,

Sub aripa serii , in sanul durerii .

Cine nu stie , sa aiba sotie ,

Si mii de copii, din iele de fii ,

Din soarele dus cel ars si rapus ,

Si scrum sa manance si lapte cu sange .

Cine nu vede , sa aiba si plete ,

Sa cada la pat , sa aiba bubat ,

Sa tipe ca vede , sa simta scaiete ,

Si limba de foc in loc de noroc .

Pajura ura! Sus pe arsura!

Pe loc se-nvarteste !

A cerbului este ,

Minune de zi sau minune de noapte ,

Priveste agale , la corbul cu soapte .

Din negru fa alb ,

Din alb fa lumina .

Si toate inchise le fa iar deschise ,

In ultima parte sa soarba cu soapte ,

Sirop visiniu de mir aramiu ,

Aghiazma curata , de popi nepatata ,

De voi ne scuipata de zei sarutata .

Siripiu sovoi sovoi !

Ardera-ti voi amandoi !

Curatiti veti fi prin fum ,

Veti renaste prin tutun ,

Si cand veti iesi din apa ,

Veti uitat ce-a fost o data .

Incantatie scuipa-n san .

Si nu spune-n gand aman !