sâmbătă

Fara directie

Merg ca si ieri far’ a avea directie,
Cu aripile lungi pana-n pamant
Si-ntunecoasa noapte ma indeamna
Sa-mi trag un giulgiu alb peste cuvant.

Nu imi plec fruntea printre stele
Si nu ma departez ca sa revin;
Apas cu talpa distrugand mistere,
Traiesc uimirea supta de venin.

In pasari ma prefac adesea
Si ma sarut cu frunzele in toamna,
Incet innod in vise amintirea
In care eu sunt domn si tu esti doamna.

La bratul stang agale merg cu viata
Si-n palama dreapta inelul de la tine;
Astept acum sa mi se rupa ata,
Sa ne vedem in cer cu bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu