NOI

Am prins nemarginitul intre palme,
Si sugrumandu-l cu privirea ta
Am incropit un rau de lacrimi calde,
Sub gene stravezit de catifea.

Din steaua ce-a cazut sa-ti lumineze,
Voi smulge raze sa le innod in vis
Si-am sa le prind, tacut sub umbrele alese,
In stancile cu muntii plin cu vid.

Nu caut nici lumina, nici sarutul
Si nu sfarsesc pentru ca nu incep,
Caci tu esti universul, eu Pamantul
Puterea celor care se iubesc.

In mine sapa ploaia amintirea,
Si calcarul mi se topeste-n dor
Refuzul ne desparte de ispita,
Traim prezentul doar pentru viitor.


Din noi s-or naste alte generatii,
Iar din mormant vom ingrasa natura
Voi creste plopi, iar tu vei fi un tei,
Si crengile se vor imbratisa intr-una.

Pe banca langa noi la umbra mea,
Se vor cunoaste alti indragostiti
Vei ninge cu petale peste fata lui,
Iar eu, am sa-i tin pe veci uniti.