“Iubirea e un vrajitor. Creeaza dependenta, invaluie, cucereste.” Leos Janacek

Ma chinui de la inceputul lumii
Sa-i inteleg pe muritori
Nu am idee ce-i iubirea 
Si cum si-o povestesc prin flori 
 Nu am habar ce este viata 
 Iar moartea e doar un concept 
Traiesc in lumea mea inchis 
Ca negru rece si-mperfect 
Imi trebuie trup pentru iubire 
Dar nu am suflet spre-a purta 
Acest balast necunoscut
 Creat demult de mana mea 
In care stau si calculez 
A fi sau nu tot ce privesti 
Eu vrajitorul infinit
Din lumile pur ingeresti
Dar intr-o zi din departare
A licarit o mica stea 
 Si vrajitorul din constiinta 
A stat si a privit la ea 
Dececenii-ntregi
Si mii de zile sta uluit si o privea 
Se intreba de unde vine
Si de ce lumea-i tulbura
Si-n licarirea ei de foc
I-a sarutat pe vrajitor
Si au creat lumea la loc
S-a comasat toata materia
Intr-un sarut de rau si bine
Si fuzionat s-a spart in zari
Intrand in voi 
Intrand in mine
Iubirea astazi dainuieste 
Faramitata-n univers 
Dintr-o poveste de demult 
Ce astazi nu mai face sens .