“Iubirea este poezia simturilor” Honore de Balzac

 

Mai esti?
Intreb acum parfumul tau !
Ce sta ascuns in asternut , 
Si ma intorc in miezul noptii ,
Spre dreapta ca sa te sarut .
Sa strang in brate amintirea 
Ce dezmierda in vis himere 
Sub pleoapa sfanta , 
Ce plangea scrasnind din dinti 
Lacrimi de miere
Dulceata lacrimilor tale 
Ma-mbolnavea de diabet 
Si insulina nu putea 
Sa arda zaharul perfect 
Si pielea ta o poezie 
Intr-o vibratie de arcusi 
In mangaieri de palma aspra
Creea o muzica de plus
In baie trupul tau spalat 
Improspata a mea privire 
Si ca in roua diminetii
Revigorai a mea iubire 
Si cand ne alergam prin pat 
Intr-o-nclestare incurcata 
Simteam ca deveneam doar unul 
Un non baiat si o non fata 
Dar azi sunt toate-o poezie 
Ce le mai simt ca p-un parfum 
Ce le inec in multe lacrimi 
Si-n norii asprii de tutun 
Dar te astept sa continuam 
Acest volum fara sfarsit 
Pana cand umbra si lumina 
Ne va trimite-n infinit