joi

Poveste IV

In ochii tai de un albastru peruzea 
Se pierde ca si ieri privirea mea . 
Prin sufletu-ti plin de culoare 
Alerga stele cazatoare ,
Ce-ti tapeteaza interiorul 
Si-ti albastresc viu exteriorul . 
De voronet sfant si curat 
Ce l-am iubit sin vis si-n pat . 

Si mana ta din catifeaua imperiala ,
Cu unghile crescute din safir .
Ti-ai agatat iubirea ,
De a-mea batanda para 
Ca sa ne crestem fiinta 
Sub ceruri azuri .

Si ploile caldute ce ne spalau in mare ,
Cand ne-arucam privirea in orizontul vechii ,
S-au scurs ca amintirea pe aripi calatoare ,
De-albastru mincinos ce nu m-ai poti sa-l crezi .

Dar ai murit la fel de-albastra ,
Ca-si atunci cand vie ,
Imi alinai sarutul cu buze rubini .
Prin care vene oarbe 
Imi razvrateau iubirea 
Prin care tu albastra 
Urma sa nu mai fii .

2 comentarii:

  1. God ...
    Esti genial, dude !!!
    [semnat: cititorul din umbra :)) ]

    RăspundețiȘtergere
  2. trimite-mi un mail pe jesusoforadea@gmail.com ca nu stiu cum sa dau de tine, tre sa vb ceva:)

    RăspundețiȘtergere