Am mai incins o foaie de caiet Cu mazgaleli din cantec de poet.

Vezi tu! Eu am sperat ca poate,
In mana mea vei pune al tau cap
Si sufletul lasat pe spate,
Sa il alin cu-n zambet drag.

In ochii tai de un maro inchis
Sa caut vesnic nemurirea
Si parul de abis intins,
Sa-mi parfumeze fericirea.

Si eu sa fiu un sclav al tau,
Iar tu o tanara craiasa,
Sa-mi poruncesti cand sa iubesc,
Si cand sa-ti dau drumul din casa.

Cand sa-ti dau inima batand,
Cand sa sec mari doar pentru tine,
Cand sa-ti culeg din cer o stea
Si cand s-o sfaram in suspine.

Dar ai spus nu si la speranta,
Nici sa astept nu m-ai lasat;
Nu m-ai vrut sclavul tau de casa,
Doar un prieten mai ciudat.