Geea

Nu sunt decat o piatra

De mantuit izvor ,

Al susurilor dalbe ,

De cantec si amor .

Nascut din comasarea

A mii de-asteroizi ,

Ce sau lipit de mine,

In timpul nedeschis .

Am tot trecut prin ere ,

Si-am strabatut minuni;

Eclipse , ancestrale

Si cataclism de fum.

Dar n-am crezut ca insasi

Cea mai de soi creatie ,

Avea sa imi distruga

Prea pura-mi destinatie .

In fiecare zi ma umple de gunoi

Si se intreaba simplu:

“-De ce-i atat nori?“

Sau ploile acide ,

“-Ce Zeu le-o fi pornit?”

Dar nu gandesc o clipa

La tot ce-au savarsit .

Eu nu am cutezanta

Sa ii distrug pe ei ,
Si nu am nici menirea
Sa-i scutur de idei.

Dar cand sfarsitul meu
Va-ncepe sa-nfloareasca,
Adio scump pamant!
Si rasa omeneasca!