Ce timp? O poezie a zilei ce va fi !
Sau poate o pictura umpluta cu prostii
Un timp prezent continuu ,
Sau sters poate de mult ,
In sticla cu nisip ,
As vrea sa mi-l ascund..
Intr-o valtoare de iubire
Mi se invarte sufletul ,
Prea fericit de stralucirea
Ce ti-o emana zambetul .
Dar cand iubirea se divide ,
Cand vrei sa ai doua trairi ,
N-ai cum sa nimeresti o cale
Sa n-o trimiti in despartiri .
Alegerea e mult prea grea ,
Ea are tot ce n-are ea .
Prima… e sigur ca te vrea ,
Si totusi n-o mai vrei pe ea .
O parasesti intr-un sfarsit,
Dupa doi ani de tot iubit;
Pentr-o idee dintr-o ea ,
Ce nu va fi nici cand a ta .
Si ca printr-o minune rara
Ai aruncat tot la gunoi,
Pe prima o mai simti in vara,
Iar pe cealalta-n perne moi .
Daca astazi ca reper
Am sa iau ziua de ieri
Si din tot ce am facut
Sa o i-au de la-nceput,
S-ar putea dintr-o-ntamplare
Sa repet cate ceva
Printre care si acela :
Sa te fac din nou a mea.
Daca toamna in padure
Frunzele cazute-n vant,
Ar putea sa iti sopteasca
Prin fosnire un cuvant…
Sau in primavara vietii
In oricare ghiocel,
Sa apara o petala
Ce-ti va plange un inel.
Chiar si-n iarna friguroasa
Cu un alb mult prea curat,
Fulgii sa iti cante ode
De iubit pe jos si-n pat.
Si in fiecare zi ,
Ce-am s-o mai traiesc odata,
O sa te-ntrupez pe tine
In orice clipa uitata .
Si sa iti pompez sarutul
De un infinit de ori,
Pe un chip de roza vie
Luminata de fiori.
Iar cand mana ta si-a mea
Se vor inclesta odata,
Vor ramane inodate
Fara leac si fara pata.
Eu prin tine vad trecutul
Si cu tine traiesc azi,
Iar viitorul ce ne-asteapta
Sa-l inchidem intr-un ceas.
Si de fiecare data
Cand ceva nu merge bine,
O sa da-m timpu-napoi
Pana unde ne convine .
Si cand bateria noastra
In sfarsit nu va mai vrea,
O sa dam timpul cu mana:
Dreapta ta pe stanga mea.
Nu sunt decat o piatra
De mantuit izvor ,
Al susurilor dalbe ,
De cantec si amor .
Nascut din comasarea
A mii de-asteroizi ,
Ce sau lipit de mine,
In timpul nedeschis .
Am tot trecut prin ere ,
Si-am strabatut minuni;
Eclipse , ancestrale
Si cataclism de fum.
Dar n-am crezut ca insasi
Cea mai de soi creatie ,
Avea sa imi distruga
Prea pura-mi destinatie .
In fiecare zi ma umple de gunoi
Si se intreaba simplu:
“-De ce-i atat nori?“
Sau ploile acide ,
“-Ce Zeu le-o fi pornit?”
Dar nu gandesc o clipa
La tot ce-au savarsit .
Eu nu am cutezanta
Sa ii distrug pe ei ,
Si nu am nici menirea
Sa-i scutur de idei.
Dar cand sfarsitul meu
Va-ncepe sa-nfloareasca,
Adio scump pamant!
Si rasa omeneasca!
N-a fost nimic din ce-a putut sa fie
Si o sa tinem minte c-a trecut,
Frumoasa noastra nepatata poezie
In care-am strans iubirea la-nceput .
N-a fost decat o simpla amagire
A unor tineri mult prea inocenti,
Ce au pierdut o simpla jucarie
Cand s-au iubit o noapte in scaieti .
N-a fost decat privirea ta de luna
Sub norul mut apasator cu ploi,
Care a plans cu lacrimi de cununa,
Povesti nescrise despre amandoi.
N-a fost decat o simpla dezlegare
A unui biet arcusi fara vioara sa,
Ce a cantat sonete de uitare,
Cand fiecare-a mers spre altceva.
Un biet actor cu o tigara ,
Mototolita-n tabachera ,
Isi repeta a mia oara
O replica din text , severa .
Se ridica cuceritor pe scena de stejar
Si-si dreasa vocea stransa-n ten ,
Mimand in ritm hilar .
Se invartea in cercuri largi ,
Din maini gesticula ;
Dar parca nu putea
Sa scoata din text
Ce isi dorea .
“ O moarte , vino sa ma iei!
Sa cruti a mea nechibzuinta,
Remunerata in idei
Si-n mari de neputinta .
Si orice gand nemazgalit
Pe coala de hartie ,
Sa il tranformi in asternut
Pentru a mea sotie . “
Si a murit un anonim ,
Cu o tigara-n mana .
Nereusind sa mai termine ,
O replica comuna .
