Sa fiu singur, asta mi-a ramas,
Sa tremur ca un fulg de ceas.
Din palcuri de frunze suflata doar una,
Ridica pe frunte-ati uscata cununa.
Si intinzand un ochi din haos
Sa vad ce a ramas din noi,
M-am intalnit cu suferinta
Prefigurata-n niste ploi .
Nu plang, dar vars prapastii
In gaura de aur ,
In care ura vieti
Spune povesti cu laur .
Si eu le tot ascult
De cand eram un tanc ,
De vantul cu tenebre
Ma apar cu-n cuvant .
epilog
Nu uit ca eram mic,
Un tanc de doar 8 ani.
Dar viu umblam in apa,
In ochi te cautam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu