Pazitor

Am strabatut vazduhul cu ganduri mesagere
Ce noaptea le-am zidit din ploile sub gene,
Ca sa-ti ating privirea cu adieri de vant
Si sa presar iubirea cu muguri de cuvant.

Chiar daca nu esti stea, in mine stralucesti
Cum insusi Dumnezeu nu ar putea vre-odata;
Si chipul tau de inger m-ar rastigni pe cruce,
Daca in asta lumea eu ti-as aduce pata.

Tintesc atat de sus, ca depasesc si cerul
Ca sa-ti vanez lumina din lumi indepartate,
Cu arcul meu de vise am sa-ti culeg iubire,
Ce-am s-o imbrac in roua si mii de nestemate.


Si chiar de m-as lungi spre tine cat vazduhul,
Tot n-as cuprinde-n brate nici un fin fir de par;
Si lacrimi crosetate in plangeri de uitare
Vor face lacuri calde la mine sub picior.
Dar poate la final cand ochii o sa-i pleci,
Ai sa ma vezi pe mine ca inger plutitor
Ce ti-a adus lumina in vise si povesti,
In clipele din noapte cand te vegheam in somn.