Nu poti atinge norii
Dar ei te ating cu ploaia lor
Inlacrimand durerea lumii
Revigorand parfum de flori
Nu poti atinge sorele
Da-n baie de lumini te scalzi
Si umbrele se tot ascund
Dupa copacii mari si calzi .
Nu poti atinge nicio stea
Dar mai gasesti din cand in cand
Impersonata pe pamant
O stea ce a cazut din vant
Re- plasmuita pentru tine
S-o poti atinge s-o pot si tine
Imparfumata peste poate
Cu straluciri de nestemate
Ce iti va face 2 copii
Din rodul cerului vor fii
Si iti va umple fericirea
Pana-si va pierde stralucirea .
Si-n clipa rece si ciudata
Tu un baiat si ea o fata
Va veti urca la cel etern
Sa va iubiti si in eden .
sâmbătă
“Iubirea e un vrajitor. Creeaza dependenta, invaluie, cucereste.” Leos Janacek
Ma chinui de la inceputul lumii
Sa-i inteleg pe muritori
Nu am idee ce-i iubirea
Si cum si-o povestesc prin flori
Nu am habar ce este viata
Iar moartea e doar un concept
Traiesc in lumea mea inchis
Ca negru rece si-mperfect
Imi trebuie trup pentru iubire
Dar nu am suflet spre-a purta
Acest balast necunoscut
Creat demult de mana mea
In care stau si calculez
A fi sau nu tot ce privesti
Eu vrajitorul infinit
Din lumile pur ingeresti
Dar intr-o zi din departare
A licarit o mica stea
Si vrajitorul din constiinta
A stat si a privit la ea
Dececenii-ntregi
Si mii de zile sta uluit si o privea
Se intreba de unde vine
Si de ce lumea-i tulbura
Si-n licarirea ei de foc
I-a sarutat pe vrajitor
Si au creat lumea la loc
S-a comasat toata materia
Intr-un sarut de rau si bine
Si fuzionat s-a spart in zari
Intrand in voi
Intrand in mine
Iubirea astazi dainuieste
Faramitata-n univers
Dintr-o poveste de demult
Ce astazi nu mai face sens .
Sa-i inteleg pe muritori
Nu am idee ce-i iubirea
Si cum si-o povestesc prin flori
Nu am habar ce este viata
Iar moartea e doar un concept
Traiesc in lumea mea inchis
Ca negru rece si-mperfect
Imi trebuie trup pentru iubire
Dar nu am suflet spre-a purta
Acest balast necunoscut
Creat demult de mana mea
In care stau si calculez
A fi sau nu tot ce privesti
Eu vrajitorul infinit
Din lumile pur ingeresti
Dar intr-o zi din departare
A licarit o mica stea
Si vrajitorul din constiinta
A stat si a privit la ea
Dececenii-ntregi
Si mii de zile sta uluit si o privea
Se intreba de unde vine
Si de ce lumea-i tulbura
Si-n licarirea ei de foc
I-a sarutat pe vrajitor
Si au creat lumea la loc
S-a comasat toata materia
Intr-un sarut de rau si bine
Si fuzionat s-a spart in zari
Intrand in voi
Intrand in mine
Iubirea astazi dainuieste
Faramitata-n univers
Dintr-o poveste de demult
Ce astazi nu mai face sens .
“Iubirea este poezia simturilor” Honore de Balzac
Mai esti?
Intreb acum parfumul tau !
Ce sta ascuns in asternut ,
Si ma intorc in miezul noptii ,
Spre dreapta ca sa te sarut .
Sa strang in brate amintirea
Ce dezmierda in vis himere
Sub pleoapa sfanta ,
Ce plangea scrasnind din dinti
Lacrimi de miere
Dulceata lacrimilor tale
Ma-mbolnavea de diabet
Si insulina nu putea
Sa arda zaharul perfect
Si pielea ta o poezie
Intr-o vibratie de arcusi
In mangaieri de palma aspra
Creea o muzica de plus
In baie trupul tau spalat
Improspata a mea privire
Si ca in roua diminetii
Revigorai a mea iubire
Si cand ne alergam prin pat
Intr-o-nclestare incurcata
Simteam ca deveneam doar unul
Un non baiat si o non fata
Dar azi sunt toate-o poezie
Ce le mai simt ca p-un parfum
Ce le inec in multe lacrimi
Si-n norii asprii de tutun
Dar te astept sa continuam
Acest volum fara sfarsit
Pana cand umbra si lumina
Ne va trimite-n infinit
ADE
As inneca-o-n apa mari
Pe fundul sterp si fara viata
Al unui loc intunecat
Sa n-o mai vad nici cand la fata
As arde-o-n rug de vrajitoare
Cenusa ei as risipi-o
Sa nu se stie ca a fost
Iubirea ce i-am zis adio
Dar nu am sange s-o ranesc
Nici c-o petala de lalea
Asa ca am s-astept sa vina
Si sa ramana doar a mea .
Pe fundul sterp si fara viata
Al unui loc intunecat
Sa n-o mai vad nici cand la fata
As arde-o-n rug de vrajitoare
Cenusa ei as risipi-o
Sa nu se stie ca a fost
Iubirea ce i-am zis adio
Dar nu am sange s-o ranesc
Nici c-o petala de lalea
Asa ca am s-astept sa vina
Si sa ramana doar a mea .
La distanta
Cand seara se lasa
Si-n ochii tai apune luna
La mine soarele rasare
Ca sa imi lumineze lumea
Eu sunt aici tu esti acolo
Si intre noi doar un ocea
Prin care navighiez cu gandul
In fericirea ca te am .
In el sunt ape linistite
Chiar daca-n noi este furtuna
De doruri ce ineaca-n lacrimi
Iubirea noastra tot intr-una .
Si te astept sa ancorezi
In portul meu plin de caldura
Sa stam si sa privim la stele
Sub vechia noastra geamandura .
Si-n ochii tai apune luna
La mine soarele rasare
Ca sa imi lumineze lumea
Eu sunt aici tu esti acolo
Si intre noi doar un ocea
Prin care navighiez cu gandul
In fericirea ca te am .
In el sunt ape linistite
Chiar daca-n noi este furtuna
De doruri ce ineaca-n lacrimi
Iubirea noastra tot intr-una .
Si te astept sa ancorezi
In portul meu plin de caldura
Sa stam si sa privim la stele
Sub vechia noastra geamandura .
NOI
Am prins nemarginitul intre palme,
Si sugrumandu-l cu privirea ta
Am incropit un rau de lacrimi calde,
Sub gene stravezit de catifea.
Din steaua ce-a cazut sa-ti lumineze,
Voi smulge raze sa le innod in vis
Si-am sa le prind, tacut sub umbrele alese,
In stancile cu muntii plin cu vid.
Nu caut nici lumina, nici sarutul
Si nu sfarsesc pentru ca nu incep,
Caci tu esti universul, eu Pamantul
Puterea celor care se iubesc.
In mine sapa ploaia amintirea,
Si calcarul mi se topeste-n dor
Refuzul ne desparte de ispita,
Traim prezentul doar pentru viitor.
Din noi s-or naste alte generatii,
Iar din mormant vom ingrasa natura
Voi creste plopi, iar tu vei fi un tei,
Si crengile se vor imbratisa intr-una.
Pe banca langa noi la umbra mea,
Se vor cunoaste alti indragostiti
Vei ninge cu petale peste fata lui,
Iar eu, am sa-i tin pe veci uniti.
Si sugrumandu-l cu privirea ta
Am incropit un rau de lacrimi calde,
Sub gene stravezit de catifea.
Din steaua ce-a cazut sa-ti lumineze,
Voi smulge raze sa le innod in vis
Si-am sa le prind, tacut sub umbrele alese,
In stancile cu muntii plin cu vid.
Nu caut nici lumina, nici sarutul
Si nu sfarsesc pentru ca nu incep,
Caci tu esti universul, eu Pamantul
Puterea celor care se iubesc.
In mine sapa ploaia amintirea,
Si calcarul mi se topeste-n dor
Refuzul ne desparte de ispita,
Traim prezentul doar pentru viitor.
Din noi s-or naste alte generatii,
Iar din mormant vom ingrasa natura
Voi creste plopi, iar tu vei fi un tei,
Si crengile se vor imbratisa intr-una.
Pe banca langa noi la umbra mea,
Se vor cunoaste alti indragostiti
Vei ninge cu petale peste fata lui,
Iar eu, am sa-i tin pe veci uniti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)