Daca-ar fi sa spun povestea unor raze din trecut ,
Tot prezentul meu continuu va intra intr-un sarut .
Si zbatandu-ma mereu ca sa fiu placut de ei ,
Mi-am urcat in cap tot cerul si pe cei trei Dumnezei .
Dar vazand ca nici o clipa ce simteam nu revenea ,
M-a cuprins un soi de frica , strabatandu-mi maduva
Care imi punea continuu ,intrebarea-n ritmul mut :
- “Mai baiete, cum se face ca ei te-au uitat de mult ?”
Fara a mai sta pe ganduri am pornit din om in om ,
Sa ma recasting pe mine , sorbind suflet de atom.
Si cand fuzionat la maxim ,inima mi-a explodat ,
In ciuperca ei de flacari ,lumea s-a cutremurat .
- “Niciodata plin de mine , dar mereu satul de voi ,
Am sa port in suflet crucea , prea usoara pentru doi;
Mult prea grea pentru doar unul ,
Si non cruce pentru voi .
Doamne! sunt satul de ploi ,
Uite crucea, vreau la voi !”
Epilog .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu